„BEAUTY LIES IN THE EYES OF THE BEHOLDER"

Cu ocazia invitării la teatru a 165 de tineri, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, în cadrul unor proiecte de mobilitate pentru tineret, săptămâna trecută, unul dintre ei a observat fin superproducția Teatrului Național din București și, drept recunoștință, ne-a împărtășit impresiile sale, într-o cronică excelentă:

         A fost odată ca niciodată un regat şi în acel regat a început povestea...

        Înşir'te mărgărite, o adaptare în contemporaneitate a unui basm modern jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, a adus în faţa contemplatorilor mesaje puternic legate de istoria și taina profundă a neamului românesc. Distribuţia a fost formată prin dublarea numărului ce reprezintă unirea dumnezeiescului cu lumescul, adică 77 (alăturarea cifrei 7 lângă un alt 7), unire ce va fi înfăţişată în piesă în mod constant, elementul divin făcând parte din elementul uman (reprezentarea chipului lui Dumnezeu în om). 

Previzibil ar fi să încep cu prima scenă, însă nu am să fac lucrul acesta, nu pentru că ar fi neimportantă, ci pentru că vreau să ies din predictibil şi pentru că scena cheie a întregului spectacol  se petrece spre finalul reprezentării. Icoana lui Hristos este scrijelită!... Zenitul piesei acesta este, reprezentarea Logosului în chipul Său uman este stricată de profunzimea răului prezent  în vrăjitoare. Răul nu alterează adevărul, ci doar încearcă, tentativă ce se va solda cu o înecare a răului în baia de credinţă mărturisită de către Buzdugan. Scena este toată cuprinsă de acel moment, oamenii nu ridică osanele lui Hristos, ci urmăresc înmărmuriţi sacrilegiul provocat, un sacrilegiu iconoclast ce induce spectatorului starea de asediu la care sunt supuşi „iconodulii”. În spatele scenei, icoana proiectată se schimbă, însă, şi în inimile auditorului, şi în ale actorilor, măreţia Omului este aceeaşi. Ridicarea crucii de lemn şi însemnarea cu aceasta pe al său trup de către Buzdugan duce fapta către biruinţa finală hristică asupra răului, acesta din urmă pierzându-şi influenţa asupra omului, atât timp cât creatura îşi urmează creatorul. Rolul lui Buzdugan este jucat de Silviu Biriş, rol în care am identificat românul neaoş luptător pentru valorile şi credinţa sa, aceasta din urmă fiind puterea pe care o avea pentru a birui în luptă.

 

Întreaga piesă are strecurate elemente de factură religioasă, mărturisirea credinţei fiind asumată în întregul basm, Dan Puric presărând nădejdea cea de preţ a românului în el, credinţa strămoşească. Acelaşi „faber religiosus” reuşeşte să adauge şi în postura de regizor suspansul, relaxarea şi desfătarea pe întreaga reprezentaţie, un cumul de trăire din care privitorul pregustă şi gustă timp de... dar nu mai este timp, ci doar trăire. Povestea este „îmbrăcată” de creatoarea Doina Levintza, într-o inspirație cosmică și unică, iar totul pare a se așeza ca purpura pe umeri din epoci diferite.

Poate ne întrebăm - natural - de ce atât de multe elemente religioase, însă răspunsul este legat de noi. Ce şi cine suntem noi? Răspunsul îl avem în istorie, pe baza căreia a fost construită întreaga reprezentare, o istorie adevărată, nesupusă unei vanităţi protocroniste. Astfel, noi suntem urmaşi ai împăratului şi împărătesei - rol în care doamna Amalia Ciolan împărtăşeşte întregului auditoriu nobleţea porfirogenetă a curţii domneşti - ce apar în prima scenă, ei sunt străbunii noştri, oameni ce respectau obiceiul pentru ca cele trei fete să fie peţite, libertatea lor de alegere nefiind ştirbită. Două dintre fete aleg, dar ştiti din ce popoare fac parte cei alesi? Să vă ajut: la curtea domnească vin peţitori de la nord, cazacii, vin de la sud, mult profitorii noştri, ,,suzerani” turci, de la vest vin peţitori din patria lui Carol Quintul, iar cei mai actualizaţi vremurilor recente sunt peţitorii americani, aşa de mult aşteptati de noi şi chiar de împărat (acesta declară că se aştepta să vină încă din 45”, trimitere la speranţa colectivă a obidiţilor ce exista în primele decenii de proaspăt instaurat comunism în România condamnată de cei trei „mari”). Toate aceste momente, în care baletul întinde evantaiul de coregrafii, anunţă unicitatea de unici - toţi, de fapt, sunt unul, şi acela este omul...

  

Fetele vor alege doi din peţitorii veniţi la curte, însă pe niciunul care a venit cu alai mare - de ce? Pentru că nu erau din neamul lor, nu erau români. În schimb, îi vor alege pe... staţi!, v-am spus o scenă de la final, v-am povestit cum debuteză piesa, dar sunt încredințat că mai bine urmăriţi piesa şi vă veţi convinge. Este o poveste despre iubire, neam, credinţă cu... step. Şi da, partea aceasta cu stepul este una de factură memorabilă, nu o vei uita vreodată, căci Dan Puric, zmeul cel înfiorătror în basm, va conduce baletul cu măiestria celui care posedă o artă. Sunteţi aşteptaţi la... pacea luptei dintre eu şi un alt eu.

                                                                      Cătălin Petrea

                      Doctorand, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” București

„REGELE MOARE”... IAR?!

Am sentimentul că se duce fiecare, fără să ne fi aparținut de fapt… Ca niște apostoli trimiși de Domnul la „neamuri”, spre o lume ostilă, deranjată din letargia întunericului colectiv, ca niște magi veniți din Răsăritul Cuvântului să ne vestească, să ne lumineze, să ne ghideze… neascultați de mase – nu sunt profeți în țara lor, admirați în taină de cei însetați, ascultați de mulți – poate!, înțeleși nu de mulți – obvios!…

Fără să-i fi meritat, îi bocim virtual și HD, le croșetăm necrologuri patetice, fără să le fi citit, de multe ori – printre multele rânduri – testamentele, ori mai rău, numai titlurile; ne asociem imaginii lor cu o ambiție sterilă, ca cea personală a unui antreprenor de pompe funebre, și învățăm pe fugă un bocet la modă, preluat de la mortul anterior, sonor și fals neapărat…

Ni-i confiscăm funciar, ne rugăm la „sfântul ocrotitor al ADN-ului” să descoperim ceva comun în pedigree, le eșafodăm rapid un soclu statuar cu fala unui primar de țară în campanie, Îl mai amestecăm și pe Dumnezeu pe acolo, confundăm epidicticul cu juridicul și deliberativul – sporovăială lacrimogenă să iasă!, da’ să fim cât mai credibili, ne mai punem și câte un șorț sau pompon îndoliat și o morgă pe măsură, cu o barbă versatilă, ascunse după un geam fumuriu sau ramă funestă de „profil”… „Je suis…lui/elle”

Am uitat să ne rugăm și să le cerem iertare pentru gena noastră dominantă: ingrată, uitucă și mimetică!

De aceea, fie că trece la Domnul împăratul, fie bufonul lui – actorul, fie retorul, fie cronicarul, fie solul, fie doctorul, fie preotul, fie dascălul – Mihai I Regele, Stela, Cristina, Zoe, Augustin, Olga, Părintele Adrian, Aspazia, Părintele Nicolae, Prințesa Marina, Tata, Carmen, Neagu, așa cum va fi și cu Mihai – moare câte o lume cu regele ei, o lume în care ne grăbim să ne înfigem pentru selfie-uri cât sunt blițuri, dar din care fugim „dacă e vorba de așa”, dacă intră în pământ…

Am invitat de curând – alaltăieri – 55 de tineri isteți la TNB, la „Regele moare”… Un elogiu adus vieții, după ce i s-a înțeles veșnicia, o meditație despre viața fiecărui om despărțită prin „ceva” necunoscut de cea de dincolo. Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc și Ana Ciontea sunt trei regi și regine care păstrează câte o lume a valorilor artei de mare clasă, sfidând timpul din agendele actuale, și care vor merge și ei mai departe, ieșind din luminile rampei, când Domnul îi va chema… Monologurile revelatoare ale protagoniștilor, care jalonează genial opera, sunt simfonice și unice, contrare apetenței corvide a omului bicisnic pentru defuncți. „Regele moare”, zice sapiențial E. Ionesco, ca o mărturisire a ceea ce a deprins stând pe lângă un veritabil suveran cu lumea lui, învățând să moară după ce și-a trăit cu inconștiență viața, dar învățându-i și pe ceilalți cum să moară, după ce a dat măsură „greutății” dragostei…

Noi nu numai că nu dăm măsură creștinească acestor treceri, însă mai rău, dăm examene periodice, cu prestații publice lamentabile în majoritate, copiind din discursul postum al câte unui rege al scenei noastre publice în schița propriului epitaf, sperând aiurea o șansă vremelnică în eternitate… În seara aceasta, gonind în spatele unei salvări cu girofar, am înțeles viteza fugii de moarte. La „urgențe”, am văzut și am simțit olfactiv jertfele aduse pentru unicitatea fiecărei făpturi, toate – prinți și cerșetori – aduse de suferință pe un pat egalizator al neputinței, dar și a speranței de a amâna moartea. Pentru că angoasa morții ne desparte de cei cu care ne asociem de circumstanță, ne anulează declamațiile de odinioară, ne smulge din îmbrățișarea dragostei necondiționate, din legământul admirației candide și ne prinde în capcana scâlcierii așa-zisului respect purtat celor de pe catafalc… Nu?! Aștept să mă contraziceți după pomana de 6 luni!…

Dumnezeu să ne ierte pe toți, iar pe ei să îi odihnească în corturile drepților!

Pr. prof. Cristian Marius Dima

Consilier eparhial

PRIMELE PROIECTE DIN ACEST AN PENTRU TINERII DIN ARHIEPISCOPIA BUZĂULUI ȘI VRANCEI

Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei pregătește deja primele proiecte cu impact educațional, sub auspiciile Anului omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, așa cum a fost declarat 2018 în Patriarhia Română.

Astfel, în perioada 23-28 ianuarie 2018, elevii buzoieni și vrânceni care au participat la concursurile județene, organizate la finalul anului trecut: „Sfântul Andrei – Apostolul și ocrotitorul românilor”, în municipiul Buzău, respectiv „Mărturisitori și apărători ai dreptei credințe”, în județul Vrancea, precum și alți tineri care se implică permanent în viața liturgică și catehetică a parohiilor din Protoieria Focșani II, sunt invitați de către Centrul Eparhial în trei vizite culturale la București, pentru a le premia interesul și performanțele dovedite.

Însoțiți de profesorii lor, cei 160 de beneficiari vor avea ocazia să descopere numeroase obiective cultural-religioase: Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Catedrala Patriarhală și Palatul Patriarhiei, Mănăstirea Radu-Vodă, Centrul Vechi și Mănăstirea Stavropoleos. Fiecare grup își va încheia periplul prin Capitală cu vizionarea unui spectacol de teatru de înaltă ținută artistică: „Cea mai frumoasă floare din lume”, la Teatrul Excelsior, „Regele moare”, respectiv „Înșir’te Mărgărite”, la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, potrivite particularităților de vârstă ale celor vizați.

În al 181-lea an de existență, „cea mai veche școală medie din Buzău”, Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul”, își sărbătorește hramul: „Sfinții Trei Ierarhi”, organizând tradiționala serbare de hram în ajun, pe 29 ianuarie 2018, după Vecernia praznicului. Vor fi oferite auditoriului o aleasă suită de cântări religioase și patriotice, sub bagheta Arhid. prof. Gianin-Cristian Oprea, precum și o dramatizare originală a lucrării „Confesiuni” a Fericitului Augustin, realizată de elevul Teodor-Ionuț Însurățelu, împreună cu ceilalți colegi din clasa a XII-a.

Pe 30 ianuarie 2018, buzoienii sunt așteptați la cel de-al doilea hram al Catedralei Arhiepiscopale, „Sfinții Trei Ierarhi”, când, după Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a invitat 68 de elevi de elită din județele Buzău și Vrancea, pentru a le oferi premii în bani și cărți, în semn de apreciere pentru rezultatele de pe podiumul tuturor olimpiadelor școlare din calendarul Ministerului Educației Naționale, faza națională și chiar internațională.

Prin aceste proiecte de recunoaștere a consecvenței și performanței în Școala românească, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei deschide un nou program eparhial pentru tineret – al treilea an consecutiv – care va cuprinde pelerinaje, vizite culturale, tabere naționale și internaționale, sesiuni de formare, evenimente teatrale și de premiere a olimpicilor, participări la schimburi de tineri în proiecte naționale și europene și alte proiecte și activități cu impact cultural-educațional, oferite gratuit tinerilor din județele Buzău și Vrancea.

Pr. prof. Cristian Marius Dima
Consilier eparhial

DEZBATERI PUBLICE PRIVIND NOUL PLAN CADRU PENTRU LICEELE TEORETICE

Pentru toți cei care sunt motivați de educația sănătoasă a copiilor lor, Platforma Civică „Împreună” va organiza, în județele Buzău și Vrancea, dezbateri privind noul plan cadru pentru licee, profilul teoretic:

ARHIEPISCOPIA BUZĂULUI ȘI VRANCEI A LANSAT „AGENDA TÂNĂRULUI ORTODOX” 2018

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2018 ca Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, a realizat din nou Agenda tânărului ortodox, ediția 2018, un instrument deopotrivă inedit și așteptat – după ecourile pozitive ale receptării primelor ediții – care să contribuie la efortul Bisericii noastre de a rescrie gramatica dialogului tânărului creștin contemporan cu alteritatea. Prezentată cu ocazia celui mai recent eveniment cultural-educațional organizat de Sectorul nostru, Agenda este un concept original, oferit gratuit, și în al treilea an consecutiv, beneficiarilor proiectelor noastre de tineret și nu numai.

Într-o societate în care timpul omului activ se măsoară mai mult în performanțe cognitive și senzoriale, planificate și consemnate cu religiozitate în calendare virtuale sau planuri strategice, oferta educațională a Bisericii locale identifică, promovează și concepe mijloace noi de afirmare a sacralității vieții și a conjugării dimensiunii ei contemplative cu cea socio-profesională.

Procedând complementar școlii și altor demersuri de învățătură autentică, Biserica Ortodoxă păstrează atenția permanentă asupra vocației comunitare a omului, depunând eforturi să devină un pol de educație nonformală în acest sens, centrat pe modele și contextualizare, sub ocrotirea Duhului Sfânt, protejându-și, astfel, credincioșii de izolare și autoreferențialitate.

Parcurgând paginile agendei, tinerii pot descoperi date și perspective utile activităților lor cotidiene. Folosind aplicațiile gratuite, de pe telefoane mobile de tip smartphone, ne dorim ca tinerii să scaneze codurile QR spre articole și materiale video care să îi familiarizeze și mai mult cu temele anului omagial și ale celui comemorativ, precum și cu mass-media online bisericească, și să treacă în revistă imaginile din proiectele noastre derulate în anul 2017. Nu în ultimul rând, ne exprimăm speranța că vor regăsi un spațiu generos pentru organizarea ritmului de lucru și al celui liturgic, precum și reperele unui nou început în progresul educațional și duhovnicesc.

 

Pr. prof. Cristian Marius Dima

Consilier eparhial

DARURI ÎNAINTE DE PRAZNICUL NAȘTERII DOMNULUI: TREI CONCERTE DE CRĂCIUN - AURUL, TĂMÂIA ȘI SMIRNA OSTENITORILOR NOȘTRI

Miercuri, 20 decembrie orele 19:00 - Corala Arhiepiscopiei, în Catedrala „Înălțarea Domnului” din Buzău

Joi, 21 decembrie, orele 17:00: Corul „Credo in Deo” al Seminarului Teologic din Buzău, în Catedrala „Înălțarea Domnului” din Buzău

Vineri, 22 decembrie, orele 13:00: Grupul psaltic al Arhiepiscopiei, Corul bizantin al Seminarului, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău

„20 DE ANI ÎN SIBERIA”, DARUL ARHIEPISCOPIEI BUZĂULUI ȘI VRANCEI PENTRU CREDINCIOȘII VRÂNCENI

După cum este binecunoscut, 2017 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. În acest context, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, a continuat seria proiectelor și evenimentelor din anii trecuți cu un nou program eparhial pentru tineret, intitulat Vade mecum, juvenis! (Hai cu mine, tinere!).

Prin acest program, ne-am propus să încurajăm mobilitățile pentru tineret, în primul rând, din județele Buzău și Vrancea, mobilități în sens spațial – pelerinaje, vizite culturale, tabere, participări la schimburi de tineri în proiecte europene și la evenimente cultural-educaționale – dar și în sens spiritual – ieșirea din spațiul de confort și angajarea într-o călătorie a eului, într-un proces dinamic al cunoașterii de sine, de semeni, de neam și de Dumnezeu, identificarea de modele reale de viață, construirea sau reînnoirea de relații și, nu în ultimul rând, descoperirea bucuriei de a trăi activ în Biserica lui Hristos.

Toate aceste proiecte și evenimente au fost repertoriate și valorizate în ediția a treia aAgendei Tânărului Ortodox 2018, un instrument insolit de lucru cu tinerii, conceput de echipa Sectorului nostru, pe care l-am prezentat în premieră viitorilor noștri beneficiari vrânceni, cu prilejul celui mai recent eveniment cultural-educațional al anului.

În seara zilei de 7 decembrie 2017, la praznicul Sfintei Mucenițe Filofteia, cu binecuvântarea și sprijinul efectiv al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu partenerii noștri: Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani, Inspectoratul Școlar Județean Vrancea,Protoieria Focșani I și Protoieria Focșani II, am invitat din nou credincioșii vrânceni să ia parte la bucuria omagierii tuturor acelora care au pus în lucrare virtuțile creștine, apărând Ortodoxia în timpul comunismului.

Producția Naționalului bucureștean „20 de ani în Siberia”, în regia Dlui Sorin Misirianțu, a prilejuit organizarea unei colecte inițiate de Asociația Profesorilor „Cuvânt și faptă”, despre care a vorbit Dna Inspector Școlar Melania Emanuela Pătrășcanu, care a motivat acest gest creștinesc ca fiind un răspuns asemănător evenimentului oferit de Arhiepiscopie, prin dăruirea unui sprijin financiar unei familii vrâncene greu încercate.

Sala arhiplină a elegantului teatru din Focșani a fost gazda unei mărturisiri despre trecut, dar și despre viitor, făcută de o bucovineancă, Anița Nandriș-Cudla, „o țărancă cu trei clase primare și cu un suflet cât o istorie națională”, deportată „din greșeală”, de comuniști, dincolo de Cercul polar, unde a supraviețuit, timp de 20 de ani, numai cu fiii ei și cu Dumnezeu. Este, totodată, și mărturisirea unei actrițe excepționale care o interpretează, spunându-i povestea: Amalia Ciolan, de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.  De altfel, pentru  conștiința datoriei și lucrarea neobosită de a transmite valorile creștin-ortodoxe prin artă, în Eparhia noastră, Doamnei Amalia Ciolan i-a fost oferită Distincția eparhială „Dionisie Romano”, de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, cu prilejul reprezentației acestei dramatizări la Teatrul din Buzău.

Mărturia Aniței și a Amaliei, una comună, este mărturia creștinului care își poartă cu demnitate crucea sa și a neamului său, cu toate greutățile ei, fără să cârtească, să condamne, dar și fără să uite, iar această lucrare nobilă ne determină să le pomenim mereu în rugăciune, la fiecare Proscomidie.

Am citit cu ochii sufletului un „alt jurnal al fericirii”, cum a fost numită cartea „20 de ani în Siberia”, a Aniței Nandriș-Cudla, pe care am recomandat-o tinerilor spre lectură și învățătură. Pentru că, spune Monica Lovinescu, „după o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”. Nici dramatizarea din seara trecută nu a fost mai prejos, completând acest demers tulburător, emoţionant și extrem de motivaţional. Sigur, cum spun oamenii de teatru avizați, „nu ca o carte de dezvoltare personală care te învaţă în trei paşi cum să ajungi propriul tău guru. Ci ca un fluture care reuşeşte să zboare pe crivăţ”.

Reiterând ideea din finalul prezentării, îmi exprim speranța că, deși, probabil, nu a fost acesta cel mai strălucitor eveniment din oraș, în aceste zile ce preced sărbătoarea Nașterii Domnului, cu siguranță, însă, a fost „cel mai necesar dintre toate”.

Pr. prof. Cristian Marius Dima

Consilier eparhial