CU HERUVIMII LA FILM, „UN PAS ÎN URMA SERAFIMILOR”

             

           Anunțată cu chimvale răsunătoare, dar și cu fluierături în biserică, la propriu și la figurat, pelicula promovată cu agresivitate, recent, în mass-media autohtonă, a îmbiat – să se minuneze de exotismul subiectului – rebeli și nostalgici, deopotrivă, „fii risipitori” și „veniți în fire”, cunoscători și nimeriți, ziditori de școală și detractori, seminariști și preacucernici, pățiți și uimiți...

            Probabil că această curiozitate a scăzut proporțional cu rărirea Like-urilor și cu longevitatea baloanelor de săpun, de vreme ce, la câteva zile după lansare, ne-am adunat la cinematograf doar 11 „cinefili”, la sfârșit de săptămână... Nu, nu eram la o proiecție video pe un perete de cămin cultural, ci într-o sală de tip multiplex, într-un oraș cu seminar teologic în centru și în istorie – destul de vechi, deci, dar nu învechit, oraș însă lipsit de „șansa” de a deveni un bollywood valah, cu un astfel de contract...

            Așa că, fără ipocrizie ori teamă de „a vedea realitatea” în format HD, fără pudibonderii și alte false autocenzuri, ne-am așezat relaxați, profesori și elevi, aduși de întâmplare pe același rând, la același film, în fața marelui ecran, pentru a urmări, timp de peste două ore, „viața în seminariile teologice descrisă din interior”, după cum am fost amăgiți... Când colo, ce să vezi?! Câteva frânturi din odiseea unor aventurieri (pare-se că e prea dur „haimanale”) cu pretenții de bad boys – și în internat, și în cancelarie – de la o școală teologică moldavă de prin anii ’90, zugrăvite pe fondul neblurat, dar confuz, al unor scene domina(n)te de violență fizică și verbală, exhibiționism și glume proaste în loc de umor, ce puteau și pot fi surprinse în orice internat de liceu sau școală profesională...

            Nu intenționez să fac o judecată ad personam, nici o apologetică a unei școli care, pentru mine și elevii mei, este mai mult decât un liceu vocațional, dar neregăsindu-mă nici ca fost elev seminarist, nici ca profesor în acest scenariu „care are la bază fapte reale din seminariile teologice”, socotesc necesare unele precizări menite a feri, poate, pe consumatorul acestui film, de smintire și eșafodaj de prejudecăți.

            Dintru început, mediul cazon, uniformele scâlciate și ambientul excesiv de iconodul ale personajelor trimit, însă, indexul acuzator în zona învățământului teologic al Bisericii Ortodoxe Române (gest surpriză?!), prezumat teritoriu de imponderabilitate al tinerilor seminariști, considerați, de către detractori, hieratici și uniformi. Numai că bășcălia din titlu – pentru că de la început este o bășcălie – dezamăgește plătitorul de bilet venit să-și pună întrebări sau măcar să înțeleagă, să reflecteze, să compare, să discearnă poate...

            Totul pare o anticameră a infernului, pavată cu intenții latreutice, cu limbaj de lemn și mimetism liturgic, în virtutea inerției, cu tabuuri și intimidare, în care niște suflete de copil, animate de dorința nobilă de a-L cunoaște pe Dumnezeu, sunt mânate de dorința surdă a părinților să-și piardă inocența din cauza unui preot profesor diabolic, secondat de un pedagog obtuz, întruchipări ale unui sistem concentraționar și corupător... Nicio contrapondere, niciun „salvat”, nicio nădejde, niciun demers educațional autentic, nicio paradigmă de succes din dinamica vieții dintr-un seminar teologic de după Revoluție! Toată lumea este redusă invariabil la un conformism laș și aproape invizibil, la o derivă morală implacabilă, în spatele actelor „memorabile” ale celor patru-cinci adolescenți care conturează imaginea boită a școlii.

            Doritul, dar nereușitul „mare inchizitor” romașcan din film se descompune iremediabil într-un personaj de tip Cruella de Vil, spulberând orice asemănare cu marii dascăli – clerici sau nu – ai seminariilor teologice mai vechi sau mai noi, insultându-le prestigiul și negând contribuția decisivă la formarea majorității absolvenților acestora. La rândul lor, părinții caricaturizați cu brutalitate jignesc eforturile, simțirea și rugăciunile atâtor tați și mame de seminariști de pretutindeni. Tinerii victimizați pierd compasiunea spectatorului lucid, pe măsură ce se trădează a purta prihana propriilor alegeri: nu școala, nu Biserica, nici „torționarii” din cancelarie nu îi învață să fumeze, să bea, să înșele, să dea bani cu camătă, să dialogheze obscen ori să copuleze în timpul Liturghiei... Dacă cei care au avut intenția să pună în lumina adevărata față a „serafimilor” ar fi avut onestitatea să-i prezinte, măcar pasager, și pe cei ce au predat și au învățat cu bună credință și cu rezultate palpabile în acel seminar teologic, în locul unor scene superflue, pentru o construcție echilibrată și verosimilă a poveștii vândute, probabil că ar fi fost credibili. Însă, nu, scenariul rămâne trunchiat și venal până la capăt. Și să nu spuneți că nu i-au cunoscut sau că nu au învățat alături de ei!

            Nu!, de fapt, departe de a pune în discuție problema împlinirii vocației unui tânăr, a influenței maestrului asupra discipolului, a moralei creștine ca fiind mai mult decât un vehicul ce face legătura între instinct și rațiune, a raportării înțelepte la darurile primite de fiecare de la Dumnezeu ori problema relației dintre un băiat cu un profil religios-duhovnicesc și o adolescentă nefascinată de videoclipurile cu acadele, departe de a genera întrebări constructive asupra fundamentelor religios-morale ale educației în viața unui viitor lider, filmul oferă amintirile video ale unui „pățit” care nu s-a integrat într-o școală cu internat, construindu-și un mecanism de apărare bazat pe gașcă și pe meschinăriile unui personaj schimonosit de setea de putere, suprapunere a mai multor fantome din amintirile procesate. Deh, cică l’enfer c’est les autres...

            Rezultatul filmat este la fel de plauzibil și de concludent ca atunci când unul dintre cei mai stimulați bahic la o nuntă, după ce a furat mireasa, prezintă, după zeci de ani de la emigrare, înregistrările de pe smartphone-ul său ca fiind filmul nunții exotice a unei familii respectabile...

            Trecând peste stângăciile de imagine și sunet, scuzate – zică-se – de modă, dar care pe un spectator ca mine îl obosesc sau îl deconectează de la „arta” filmului, nu pot trece neremarcate diletantismul flagrant al consultanților de specialitate în privința autenticității textelor liturgice și erorile dogmatice din doxologiile ce marchează teritoriul, la începutul filmului, imposibil de identificat în memoria colectivă a unei comunități teologice. Deși ne proiectează în Moldova, nu auzim nimic în „dulcele grai moldovenesc”, nici măcar pe acei părinți pasageri, dar suntem oripilați cu accentul și faconda stercorală de băiețași „de după blocurile gri” ale distribuiților cu perspective actoricești. Nu mai zicem de icoanele din poliplan lipite imperfect pe panourile dintr-un garaj al anilor `90…

            Dacă rolul preotului de la țară, aflat la senectute, ilustrează ponderea educației informale în raport cu cea formală, cel al protagonistului adolescent justifică însă turpitudinile comune anturajului și rămâne tributar regulilor nescrise ale găștii, bazate pe fals spirit critic și justițiar, complicitate cu alură de solidaritate, tupeu în loc de curaj și speculație în loc de educație. Totul într-o cazuistică naturalistă cu iz de vendeta ieftină!

            Sigur, au fost și sunt și astfel de elevi prin seminarii, astfel de profesori care vin și pleacă, dar nu ei sunt norma, majoritatea este altfel: ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și face cinste familiei din care provine; studiază și merge la biserică mai mult decât flecărește și se distrează; cade, dar analizează și se ridică; Îl găsește și Îl slujește pe Hristos; împărtășește și este recunoscătoare; învață să dăruiască, nu să intoxice; cumpănește și alege libertatea (de păcat) și nu libertinajul; merge și Îl mărturisește pe Hristos în orice domeniu de activitate profesională unde își poate stabili altarul din suflet!... La rândul lor, profesorii se disting prin profesionalism și rezultate în competițiile naționale și europene; absolvă module psiho-pedagogice ca orice alt dascăl român, despre a căror relevanță vorbește soliditatea relațiilor lor cu elevii și absolvenții; ocupă poziții de management ca orice alți titulari din învățământul românesc, cu gradul I, experți în management educațional; mulți dintre aceștia se bucură de prestigiu pe plan local, național și chiar european, înrâurindu-se ca modele asupra celor care îi aleg ca părinți duhovnicești ori mentori.

            În final, pentru dezambiguizare – dacă mai este necesară – aș vrea să mărturisesc convingerea mea, după 20 de ani petrecuți într-un seminar teologic ortodox, că aceste școli, blamate și reduse la ceea ce am văzut în acest film, i-au făcut pe mulți oameni. Nu serafimi, ci Oameni! Numai că în afară de aceștia, de lideri, de învingătorii acestei lumi, au trecut prin acest mediu, cu performanța gâștei prin mediul acvatic, și învinșii – luzării, pentru fi mai bine înțeles în argoul urban al protagoniștilor; sunt cei care, ajunși aici prin impostură sau fentare a admiterii, se târăsc pe coate printre exigențele unei astfel de școli, desfid și resping tot ce stă împotriva instinctului și a propriei puteri de judecată, disprețuiesc pe toți cei care nu sunt ca ei, își pun insuccesele și frustrările pe seama unor cauzatori externi, intră în competiție cu gașca, nu cu sine însuși, confundă arsenalul de supraviețuire cu virtuțile, iar după ce reușesc să iasă cumva pe ușa din spate, scuipă! Cu năduf și zgomot! Iar dacă nu i-a văzut cineva, revin... la ușă, cu o „fixație ipsatorie”, după un an, doi, douăzeci, făcând același gest imoral, în speranța de a se răzbuna și de a-i supune pe cei dinăuntru oprobiului public.

            Să nu spuneți: „come on, it’s just entertainment, take it easy!”… Nu! La maturitate, defulările unor frustrări nu mai sunt justificate decât de goana după bani și vizibilitate, în contul sărăcirii spirituale gradate și a mediocrității de altădată!

                                                        

                                                      Pr. Cristian Marius Dima

                                       Profesor de Limba engleză și Limba franceză

                               Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” Buzău

ZIUA MONDIALĂ A PROFESORILOR, LA SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX „CHESARIE EPISCOPUL” DIN BUZĂU

Potrivit recomandării UNESCO privind statutul cadrelor didactice, și anul acesta, Ziua mondială a profesorilor (World Teacher’s Day) a favorizat sărbătorirea rolului tuturor cadrelor didactice din România și de pretutindeni, cu o multitudine de proiecte, activități extrașcolare și idei menite a exprima recunoștința față de dascălii devenirii noastre.

Și la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău, ziua de 5 octombrie a fost un prilej de împreună-bucurie pentru întreaga comunitate școlară, toți elevii, profesorii și personalul nedidactic și auxiliar mobilizându-se a marca acest eveniment într-un mod inedit și aducând un omagiu, în același timp, vrednicilor dascăli și absolvenți ai reputatei școli teologice care, de 181 ani, moștenește, înnoiește și promovează crezul educațional al Bisericii Ortodoxe Române.

Astfel, la invitația Pc. Pr. Mihail Milea, profesorul de Studii biblice al Seminarului și Președintele Fundației pentru copii „Sfântul Sava de la Buzău”, toți cei ce pun umărul la educația teologică buzoiană, alături de colectivele claselor de liceu și al celei de dascăli, au pornit, cu trei autocare, într-un pelerinaj al inimilor regăsite în ritmul rugăciunii și al freamătului de codru, pe Valea Slănicului, către străvechi vetre de spiritualitate ortodoxă, în care luminează neîncetat „focul viu” al duhului Ortodoxiei.

Ajunși acolo unde drumurile forestiere te invită la pas pe urma sfinților, am coborât din autocare și am pornit, cu mic, cu mare, prin Munții Buzăului, printre stânci și brazi falnici, spre modesta Mănăstire Găvanu, întemeiată pe la începutul secolului al XVIII-lea, pașnică sihăstrie împodobită cu o frumoasă pictură și cu amintirea unor nevoitori care au luptat pentru menținerea și reînvierea vieții mănăstirești pe aceste locuri. Fascinați de vechimea și originalitatea unor icoane din biserica de lemn, dar și de coloritul florilor și frumusețea cailor din gospodărie, seminariștii au înălțat cântare de biruință și de mulțumire către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea mănăstirii, mulțumind maicii starețe și micuțului sobor pentru ospitalitate și rugăciune.

Din nou am luat drumul munților ruginiți de toamnă și de vremuri, înnodând poveștile celor ce au așternut în scris istoria acestor meleaguri cu cele ale celor care resfințesc locul în zilele noastre, cu aceeași conștiință a datoriei față de Biserică, față de aproapele și față de neamul românesc, lucrare exemplar ilustrată la Campusul pentru copii al Fundației „Sfântul Sava de la Buzău”, din Bisoca, unde Părintele Mihail și o mână de voluntari fideli au invitat la masă întreaga obște a Seminarului, într-o atmosferă sărbătorească și familială, totodată. Am retrăit bucuria întâlnirilor de altădată, a seminariștilor și a profesorilor, în vatra aceasta de neobosită activitate cu tineretul în Biserică, am premiat educația făcută din suflet și rolul fiecăruia în această misiune de schimbare a copilului în om și… ne-am promis că vom reveni… curând.

După-amiaza ne-a adus din nou prin pădurile de brazi și cu miros de izmă sălbatică, îndreptându-ne pașii și inimile către unul dintre cele mai cunoscute altare al rugăciunii inimii din Carpați, Mănăstirea Poiana Mărului, „geamăna” Mănăstirii Găvanu, prin legăturile lor istorice, și, cu siguranță, cel mai important așezământ monastic și cultural, în secolul al XVIII-lea, de la curbura Carpaților, ctitoria Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, dascălul Rugăciunii inimii pentru Sfântul Paisie Velicicovschi, primul stareț al lavrei isihaste buzoiene și ocrotitorul Eparhiei noastre.

După întâmpinarea plină de dragoste a Părintelui duhovnic Dionisie și a obștii de monahii, elevii clasei a XII-a au dorit să aducă prinosul lor de recunoștință, în acest loc greu de duh și de istorie, tuturor dascălilor lor și școlii care ne-a făcut pe toți oameni, interpretând, la apus de soare, în biserica de lemn ce păstrează încă atmosfera athonită, o nouă dramatizare, scrisă de eminentul seminarist Teodor Ionuț Însurățelu, după „Confesiunile” Fericitului Augustin, acesta semnând și traducerea textului original din limba greacă, după care elevul Florin Odobescu a compus troparul Sfântului pomenit în Biserica Ortodoxă la 15 iunie. Autorul – protagonist, scenograf și regizor – a redat, cu sobrietate teologică și originalitate stilistică, mesajele răscolitoare din renumitul jurnal penitențial și de iubire nemăsurată de Dumnezeu, cea mai citită scriere a celui mai prolific scriitor de limbă latină din primul mileniu. Emoționați și îngenunchiați în semiîntunericul bisericii, cu mâinile adunate în rugăciune și cu ochii minții la trecerea inedită între tablourile remarcabilei lucrări, am înțeles cu toții, profesori, elevi și ostenitori ai Seminarului Teologic buzoian, alături de cei din obștea sihăstriei Cuviosului Vasile, că retorica măiestrită a lumii acesteia își pierde elocința în fața puterii Cuvântului lui Dumnezeu Ziditor, că întâlnirea smerită cu episcopul poate duce la „naștere din nou” – așa cum s-a petrecut în cazul Fericitului Augustin, cu Sfântul Ambrozie al Mediolanumului, că „nu e posibil ca fiul atâtor lacrimi [de părinți rugători] să piară”, că Duhul lui Dumnezeu „suflă unde voiește”, în fine, că Occidentul și Orientul dreptei credințe se definesc după măsura dragostei de Dumnezeu și de semeni, și nu după pașapoartele dogmatice…

A fost un timp binecuvântat de sărbătorire a educației teologice de la Buzău, a fost un loc providențial de pomenire și cinstire a doi sfinți, a căror lucrare a influențat major viața bisericească din Apusul și din Răsăritul Europei, legate, dincolo de cuvinte, de curcubeul ce s-a arătat la sfârșitul periplului nostru duhovnicesc, indicându-ne, difuz, înălțimea chemării noastre la dăruire, în preoție, dar și Nordul existenței noastre, Hristos Domnul…

Pr. prof.  Cristian Marius Dima

Consilier eparhial

„20 DE ANI ÎN SIBERIA”, UN SPECTACOL PUS ÎN SCENĂ LA TEATRUL „GEORGE CIPRIAN” DIN BUZĂU. SPECTACOLUL A FOST ORGANIZAT DE ARHIEPISCOPIA BUZĂULUI ȘI VRANCEI

Teatrul „George Ciprian” din Buzău a găzduit, în seara zilei de sâmbătă, 30 septembrie 2017, punerea în scenă a spectacolului 20 de ani în Siberia. Piesa este o producție a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București, după celebra carte omonimă a Aniței Nandriș-Cudla, în regia lui Sorin Misirianțu, având-o ca protagonistă pe inegalabila actriță Amalia Ciolan.

Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, în contextul Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Acesta se înscrie în seria manifestărilor educaționale din cadrul Programului eparhial pentru tineret Vade mecum, juvenis!.

În deschidere, Pr. Cons. Cristian Marius Dima a făcut o scurtă prezentare a spectacolului, precizând că acesta ne înfățișează povestea unei țărănci bucovinence, Anița Nandriș-Cudla, care a fost deportată din greșeală de către comuniști în Siberia, dincolo de Cercul Polar, unde a supraviețuit timp de 20 de ani numai împreună cu Dumnezeu și cu cei trei copii ai săi.

La eveniment a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, alături de numeroși spectatori de toate vârstele, iubitori ai teatrului. 

„Această mărturisire a Aniței, în interpretarea doamnei Amalia Ciolan, este menită să ne determine pe toți să reflectăm asupra sensului vieții și asupra identității noastre de creștini. Pentru a fi creștin, cu adevărat, trebuie să fii în stare să-l iubești pe celălalt, să înduri, să te întărești în credința în Dumnezeu și, apoi, să-ți încordezi voința de a trăi. Aceste trei coordonate am identificat, în mod special, la Anița, din momentul în care a trebuit să treacă prin atâtea experiențe: credința nezdruncinată în Dumnezeu, voința de a trăi și puterea de a se jertfi”, a spus chiriarhul locului, în cuvântul rostit cu acest prilej.

Reprezentația a fost urmată de vernisarea unei expoziții inedite a clasei de design, de la Liceul de Arte „Margareta Sterian” din Buzău, precum și de un microrecital al Coralei Ortodoxe Mixte „Neagu Ionescu” a Catedralei Arhiepiscopale din municipiu (dirijată de Arhid. Prof. Gianin Cristian Oprea), toate menite a cinsti memoria și a aduce un omagiu mărturisitorilor creștini în închisorile comuniste.

                                                 

                                                

                                               

                                             Pr. Prof. Cristian Marius Dima
                                                         Consilier eparhial

ÎNALTPREASFINȚITUL PĂRINTE CIPRIAN, PREZENT LA CONSFĂTUIREA PROFESORILOR DE RELIGIE DIN JUDEȚUL VRANCEA

La sediul Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Vrancea a avut loc, vineri, 15 septembrie 2017, consfătuirea anuală a profesorilor din județ, care predau disciplina Religie. Ședința a fost prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.

La consfătuire au participat Prof. Aurel Șelaru – inspector școlar general adjunct, Pr. Prof. Cristian Marius Dima – consilier eparhial la Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, și Prof. Melania Pătrășcanu – inspector pentru disciplina Religie în cadrul ISJ Vrancea.

Întâlnirea a fost moderată de dna inspector Melania Pătrășcanu, care a prezentat un raport de activitate pentru anul trecut, a amintit temele abordate la Consfătuirea națională a inspectorilor de Religie, din 2-4 septembrie 2017, și evidențiat noutățile pentru anul școlar 2017-2018.

Cu acest prilej, Pr. Cons. Cristian Marius Dima a apreciat implicarea elevilor vrânceni în programele de tineret derulate de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. De asemenea, părintele consilier a subliniat necesitatea unei conlucrări mai eficiente a profesorilor de Religie cu preoții din parohii, dar și cu Asociația „Părinți pentru Ora de Religie” (APOR) – filiala Vrancea, care propune una dintre cele mai coerente oferte educaționale non-formale din Biserica Ortodoxă Română.

În cuvântul adresat cadrelor didactice, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a precizat următoarele: „Frățiile voastre, ca profesori de Religie, cu menirea de a sluji Biserica de la catedră, sunteți în atenția tuturor, a celorlalți profesori din cancelaria unei școli, a părinților, care urmăresc modul în care vă împliniți această misiune […]. Dacă vă îndepliniți misiunea așa cum se cuvine, în frică de Dumnezeu, cu devotament, cu spirit de jertfelnicie, cu dragoste față de copii și față de actul educațional, atunci Părintele ceresc vă va binecuvânta cu bucurii. Iar bucuria cea mai mare este aceea de a vedea că elevii pe care i-ați crescut duhovnicește – întrucât mulți sunteți preoți – și-au însușit informații ce le-au influențat benefic viața”, a spus chiriarhul locului.

Pe ordinea de zi a consfătuirii s-a aflat și prezentarea activităților desfășurate de Asociația „Cuvânt și faptă” a profesorilor de Religie din județul Vrancea.


                                        Pr. Prof. Cristian Marius Dima
                                                  Consilier eparhial

CONSFĂTUIREA ANUALĂ A PROFESORILOR DE RELIGIE, LA BUZĂU

Amfiteatrul Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău a găzduit, miercuri, 13 septembrie 2017, consfătuirea anuală a profesorilor de Religie din județ. Dascălii de la școlile și liceele buzoiene s-au întâlnit din nou, la începutul anului școlar, cu Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.

La întrunire, alături de ierarhul locului, au mai fost prezenți Prof. Geta Burducea – inspector general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Buzău, Pr. Prof. Cristian Marius Dima – consilier eparhial la Sectorul Învăţământ şi Activităţi cu Tineretul, și Prof. Robert Roşioru – inspector de Religie pe județ.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian i-a îndemnat pe profesori să conștientizeze importanța misiunii pe care o au de îndeplinit.

„Să vă aplecați mai mult spre latură formativă a orei de Religie, desigur, fără a o neglija pe cea de informare, pentru a-i ajuta pe elevi să se pregătească pentru viață încă de pe băncile școlii. De aceea, vă îndemn să vă implicați în organizarea de evenimente culturale, ateliere de creație, excursii, pelerinaje, care îi deconectează pe copii de la alte preocupări specifice vârstei, adeseori, nocive”, a subliniat Chiriarhul Buzăului și Vrancei.

În cadrul consfătuirii, a fost prezentat un raport referitor la activitatea profesorilor de Religie din anul precedent, s-au dezbătut noutățile metodologice și s-au făcut propuneri de îmbunătățire a actului didactic pentru noul an școlar.

                                           

                                            Pr. Prof. Cristian Marius Dima
                                                       Consilier eparhial

                                         

UN NOU AN ȘCOLAR PENTRU ELEVII SEMINARULUI TEOLOGIC DIN BUZĂU

Luni, 11 septembrie 2017, Seminarul Teologic Ortodox Chesarie Episcopul din Buzău și-a deschis porțile. Festivitatea de deschidere a noului an școlar a avut loc în Paraclisul Arhiepiscopal „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din incinta Centrului Eparhial, unde a fost oficiată o slujbă de Te Deum, în prezența elevilor și a părinților. La eveniment au participat consilieri eparhiali, cadre didactice de la prestigioasa instituție de învățământ teologic și reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Buzău.

La finalul manifestării, Pr. Prof. Dr. Gheorghe Sava-Popa – directorul Seminarului, a rostit un cuvânt, în care a evidențiat rezultatele remarcabile obținute de elevii seminariști, anul trecut, la concursurile și olimpiadele școlare, precum și la bacalaureat, rata de promovabilitate la examenul maturității fiind de 100%. Totodată, părintele director a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, pentru susținerea procesului de învățământ din cadrul instituției, atât în plan administrativ-gospodăresc, cât și prin acordarea de burse și tabere gratuite elevilor merituoși.

Tot cu acest prilej, Prof. Robert Roşioru – inspector de Religie pe judeţul Buzău, a dat citire mesajului Ministrului Educației Naționale, Liviu-Marian Pop, la începutul anului școlar.

Delegații Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian la eveniment au fost Pr. Bogdan Ene – consilier eparhial coordonator, și Pr. Alin-Leontin Balica – consilier eparhial la Sectorul Administrativ-bisericesc. Părintele consilier Alin Balica a transmis mesajul de binecuvântare al chiriarhului locului și i-a îndemnat pe elevi să ducă mai departe tradiția și prestigiul școlii teologice de la Buzău.

La Seminarul buzoian studiază un număr de 126 de elevi, în 5 clase, dintre care una este destinată cântăreților bisericești. Alte structuri ale Seminarului sunt grădiniţele Căsuţa Piticilor şi Cuvioasa Parascheva din municipiu, unde învață 183 de copii.

                                    Pr. Prof. Cristian Marius Dima
                                             Consilier eparhial

50 DE TINERI BUZOIENI ȘI VRÂNCENI AU PARTICIPAT LA CEL MAI MARE EVENIMENT ORGANIZAT DE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎN ACEST AN

        Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul a constituit și coordonat grupul de tineri delegați de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei pentru a participa la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși, care a avut loc la Iași, în perioada 1-4 septembrie 2017. Proiectul a fost organizat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, prin Departamentul de Tineret, și Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români (ASCOR) – filiala Iași.

     Scopul acestui eveniment a fost crearea cadrului în care tinerii să poată găsi modele și trăi experiențe formatoare, care să-i apropie de Biserică, prin împărtășirea valorilor creștin-ortodoxe și încurajarea dialogului dintre grupurile de tineret din țară și străinătate. Toate aceste obiective au fost atinse cu succes, pe parcursul activităților variate și atent planificate, asumate și derulate de cei 550 de inimoși voluntari, cu echipele lor mixte, și de cei peste 6000 de tineri ortodocși din 23 de țări din Europa, Asia și Africa.

   

În pofida lipsei de experiență națională în organizarea de mega-evenimente (în adevăratul sens al cuvântului), Biserica Ortodoxă a dat încă o dată măsura lucrului bine făcut – ca și la Baia Mare, la Cluj-Napoca și la București – cu responsabilitate, cu entuziasm, cu dragoste, în a oferi totul gratuit și, mai ales, cu încredere în forța tinerilor ortodocși, capabili de schimbare și comuniune, pe parcursul celor patru zile.

   

 Delegația Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, formată din 50 de tineri familiarizați cu activitatea educațional-catehetică a Bisericii locale, și-a adus contribuția la optimizarea activităților propuse, la sporirea în rugăciune și entuziasm, împărtășind ceea ce ne ține împreună cu tineri de vârsta lor din țară și de peste hotare.

  

Emoția, rugăciunea și împărtășirea bucuriei întâlnirii celuilalt au constituit dominantele principalelor jaloane spirituale ale programului maraton: deschiderea maiestuoasă a Întâlnirii, în grădinile Palas scăldate în lumina lină a serii, interpretarea imnului național al României și cea a imnului ITO 2017, cuvântul despre sensul libertății în căutarea tânărului, adresat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, deschiderea părintească a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, activitățile non-formale organizate în liceele ieșene, conferința mult așteptată a Părintelui Constantin Necula, dumnezeiasca și cutremurătoarea Sfântă Liturghie a celor peste 7000 de slujitori și credincioși adunați în fața Catedralei mitropolitane, acordarea ordinului „Crucea Moldavă” olimpicilor internaționali ai Eparhiei, festivalul de folclor organizat în Parcul Expoziției, Marșul Tinereții – cea mai mare procesiune din acest an din România, cuvântul tulburător de frumos către tineri adresat de Maica Siluana, concertul din fața Palatului Culturii, cu Orchestra Lăutarii și virtuozi ai cântecului moldovean, trupa Holograf și o mare de români și străini, închiderea evenimentului și preluarea torței ITO de către reprezentanții Mitropoliei Ardealului, dar și  lacrimile de bucurie, zâmbetele sincere și nodurile din gât la împărtășirea a ceea ce ne ține români, ortodocși și liberi…

Reacțiile tinerilor au fost pe măsură:

„Totul a fost la superlativ, începând cu ceremonia de deschidere și încheind cu Sfânta Liturghie. Ne-am distrat pe cinste la concert și am lăcrimat la final, atunci când ne-am despărțit de capitala Moldovei, care, timp de patru zile, a devenit capitala Ortodoxiei. Fiind înconjurați de farmecul tinereții, de o bucurie mai presus de cuvinte, de acel je ne sais quoi al zâmbetelor celor din jur, nu am simțit trecerea timpului. În final, tot ce îmi rămâne de spus este că ITO 2017 a fost o experiență memorabilă și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a rânduit astfel. Hristos în mijlocul nostru!” (Ramona Maria Zaharia)

„Au fost patru zile pline, patru zile în care am încercat să uităm parola de la telefon și să ne aducem aminte parola de la viața reală, cu adevărat liberă în Hristos, patru zile în care am realizat că sunt adevărate cuvintele părintelui Constantin Necula: mai bine robi ai lui Hristos decât sclavi la alții. O experiență unică și motivantă, la care Dumnezeu ne-a învrednicit să luăm parte și să o trăim. Mulțumim pe această cale organizatorilor și, mai ales, tinerilor voluntari, iar nu în ultimul rând Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul din cadrul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei. Hristos în mijlocul nostru!” (Cătălin Chivu)

„M-am întors acasă după 4 zile extraordinare, 4 zile de desfătare duhovnicească, petrecute în vechiul târg al Ieșilor, în orașul care acum 100 de ani a fost stâlpul de rezistență al Regatului fărâmițat, orașul care a purtat pașii lui Eminescu, Creangă, Titulescu, Alecsandri, mitropoliții Naniescu, Costachi, Varlaam, Dosoftei și atâția alții, care au înnobilat acele plaiuri binecuvântate. De ce am fost la Iași? Am fost să înțeleg mai bine ce este libertatea și cum să mi-o manifest în planul acesta mundan, în consecința căruia mă voi poziționa, apoi, în planul Absolutului. Îți multumesc, Doamne, pentru această șansă nemaipomenită! Hristos în mijlocul nostru!” (Daniel Bahnea)

„Vreau să vă mărturisesc că în aceste patru zile m-am simțit ca în Rai. Un Rai pe care l-am făcut noi pe pământ, și nu oriunde, ci în Grădina Maicii Domnului. Am crezut că entuziasmul meu vine de la faptul că a fost prima mea participare la ITO, dar asta este doar o mică parte din tot amalgamul de emoții pe care le-am trăit. L-am simțit pe Hristos în mijlocul nostru, am simțit cum îngerii au cântat cu noi și am simțit protecția divină a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva. Tot ce s-a întâmplat acolo a fost unic. Am învățaț, în tot acest timp, multe lucruri cu folos duhovnicesc, mi-am făcut prieteni și, cel mai important, am adunat atâtea amintiri pe care nu le voi uita niciodată. Vreau să vă mulțumesc pentru faptul că ați făcut posibilă participarea mea la ITO, pentru faptul că ați fost atât de deschiși cu noi și pentru că am reușit să vă lăsăm o amintire plăcută. Sper să pot să mă implic mai mult în activitățile Sectorului educațional, pentru că faceți o treabă bună cu tinerii”. (Simona Chiriac)

„Fiecare început, indiferent dacă este începutul unei săptămâni sau al unui an sau al unei luni, reprezintă o nouă provocare, o nouă deschidere către un orizont. Ei bine, pentru mine, începutul lunii septembrie nu poate fi descris în cuvinte. Și anul acesta am avut privilegiul de a participa, alături de alți tineri, la ITO. Am trăit 4 zile de mare bucurie duhovnicească, 4 zile pe care nu le voi uita niciodată… Este foarte greu să spun ce m-a impresionat cel mai mult, pentru că toate activitățile și festivitățile au fost la înălțime. Vreau să mulțumesc din toată inima Sectorului Învățământ și Activități cu Tineretul, reprezentat de Părintele Consilier Cristian Marius Dima și de doamna inspector Raluca Trocaru, pentru această șansă de neuitat și pentru tot ce am avut ocazia să învăț! ITO 2017 va rămâne pentru totdeauna în inima mea! Hristos în mijlocul nostru!” (Maria Moroianu)

Pr. prof. Cristian Marius Dima

Consilier eparhial