Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ciprian, la Paraclisul Arhiepiscopal „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” s-a săvârşit, duminică 23 octombrie 2016, Liturghia Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului, de către Părintele spiritual Ionuț Constantin, împreună cu elevii seminariști, la praznicul Sfântului Apostol.
„Originea cultului creştin este puternic influenţată de îndemnul Mântuitorului: “Mergând, învăţaţi toate neamurile” (Matei 28, 19). Astfel după înălţarea Sa la cer, Apostolii au început să predice întregii lumi Cuvântul Vieţii. Ierusalimul perioadei apostolice rămâne principalul refugiu spiritual al Bisericii. Aici trăiau cei trei stâlpi ai Bisericii Apostolice Iacov, Chefa şi Ioan. În acest context a luat fiinţă primul ritual euharistic, iar mult mai târziu s-a dezvoltat un ritual liturgic solemn, care şi-a luat forma după sfatul şi îndrumările Sfântului Iacov, întâiul păstor al comunităţii creştine din această cetate. Numai întru atât se poate numi Iacov autorul Liturghiei, dar odată cu trecerea anilor, acestui prim serviciu liturgic i s-au adăugat rugăciuni, imnuri, mărturisirea de credinţă, care au legatură cu evenimentele de mai târziu; apariţia ereziilor trinitare şi hristologice, dar şi combaterea lor. (…) Acest Iacov este o altă persoana faţă de apostolul Iacov cel Mare, fratele lui Ioan Evanghelistul, iar Tradiţia Bisericii Ortodoxe l-a diferenţiat şi de apostolul Iacov al lui Alfeu. Iacov, autorul Liturghiei noastre, a făcut parte din ceata celor 70 sau 72 de ucenici ai Mântuitorului; era fiul lui Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare, din căsătoria anterioară, astfel fiind frate vitreg al Domnului Iisus, după cum menţionează Eusebiu al Cezareei de la polemistul Hegesip (sec. II), istoricul iudeu Iosif Flavius, Sfântul Epifanie al Salaminei şi alţii. Tot despre acest Iacov „ne istoriseşte Pavel şi anume că l-a văzut şi l-a cunoscut ca „frate al Domnului” nume pe care şi l-a meritat nu numai prin aceea că era rudă după sânge cu El, sau fiindcă ar fi fost crescut împreună, ci pentru că era foarte credincios şi virtuos”. (Colecţia Părinţi şi scriitori bisericeşti, nr. 7, Origen, Scrieri alese - Familia lui Iisus) 
În ceea ce priveşte martiriul Sfântului Iacov, Eusebiu al Cezareei, citând pe Hegesip, ne istoriseşte că a fost aruncat de pe aripa templului din Ierusalim şi în timp ce era bătut cu pietre un privitor al morţii Sfântului a luat un pilug, cu care se presează stofele şi l-a lovit în cap omorându-l, deoarece a mărturisit că Iisus era Mesia, cel profeţit în Vechiul Testament", după cum s-a rostit în cuvântul de învăţătură de după Sfânta Liturghie”, s-a subliniat la Sfânta Liturghie.
Îi felicităm pe seminariștii râvnitori, împreună cu dascălii lor, pentru preocupările lor educative, pentru motivație și „curaj liturgic” și le urăm ca Dumnezeu să le hărăzească și alte astfel de momente sfințitoare, în comuniune și cu bucurii duhovnicești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu